Viaţa noastră se desfăşoară în structuri relaţionale: relaţionăm cu familia, prietenii, colegii de serviciu, oamenii de pe stradă, de la magazin, relaţionăm cu noi înşine. Relaţionare există doar în contextul comunicării. Fără comunicare relaţia dispare. Comunicarea poate fi sănătoasă, fluidă sau din contră – poate fi dificilă, de calitatea acesteia depinzând calitatea relaţiilor.
Mediul profesional reglementează, prin politicile de comunicare, tipul şi calitatea relaţiilor ce se stabilesc sau se pot stabili între membrii organizaţiei, însă indiferent de organizaţie sau politica de comunicare, ascultarea activă joacă rolul principal în iniţierea, menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor.
Ascultarea activă este abilitatea de nu te pune pe locul I, capacitatea de a te detaşa temporar de bagajul emoţional şi cognitiv personal, de a oferi celui cu care intri în relaţie dreptul la a fi cel mai important, expertul pe subiect, actorul principal. Cel care ascultă activ, nu presupune că înţelege totul « din prima », indiferent de vârsta biologică, expertiza în domeniu, statutul social etc.
Ascultarea activă este motorul nevăzut, silenţios, migălos lucrat al relaţionăriilor sănătoase care duc la rezultat, care salvează energii şi aduc cu sine sentimentul împlinirii, apartenenţei, umanităţii, stări pe care ni le dorim, conştient sau nu, la locul de muncă - indiferent de funcţia şi rolul pe care le deţinem.