Ce este Întreținerea Autonomă și cu ce mă ajută ?
Întreținerea autonomă este definită ca o strategie de întreținere în care operatorii de mașini își monitorizează continuu echipamentele, fac ajustări și efectuează sarcini minore de întreținere pe mașinile lor. Reprezintă primul pilon al strategiei TPM (întreținere total productivă).
Un operator instruit în întreținerea autonomă înseamnă că are cunoștințe despre sarcinile de rutină, cum ar fi curățarea, ungerea și inspectarea.
Întreținerea autonomă are ca scop reducerea timpilor de intervenție. În mod indirect are loc reducerea numărului de defecte și creșterea fiabilității echipamentelor.
Folosim Întreținerea autonomă în organizații pentru a ridica nivelul de cunoștințe al operatorilor, extinzând cunoștințele lor și în zona tehnică, datorită dobândirii de competențe pe diferitele domenii care există într-un echipament, cum ar fi mecanic, electric, pneumatic, hidraulic, etc.
Majoritatea organizațiilor investesc mult în angajarea, instruirea și dezvoltarea unei echipe de întreținere cu înaltă calificare pentru a determina cauzele de defect ale echipamentelor și apoi pentru a le repara. Întreținerea autonomă încearcă să elibereze acești tehnicieni de a efectua sarcini cu abilități reduse, cum ar fi inspecții, lubrifiere și ajustări minore. Printre altele, există trei beneficii majore pe care întreținerea autonomă le aduce unei organizații.
Cel mai mare beneficiu îl reprezintă costurile mai mici ale forței de muncă. Acesta include scăderea ineficienței legate de timpul de deplasare și așteptarea disponibilității mentenorului. Având un operator care este în permanență lângă o mașină, aceste probleme sunt mult reduse.
Un alt avantaj al întreținerii autonome este creșterea disponibilității personalului de întreținere cu înaltă calificare, astfel încât acesta să fie dirijat spre nevoi mai critice. Aplicarea întreținerii autonome permite departamentelor de întreținere să se ocupe de problemele critice, fără a fi sacrificată întreținerea de rutină care poate fi efectuată de opertori.
În cele din urmă, întreținerea autonomă îmbunătățește coeziunea echipei prin eliminarea mentalității „noi / ei”. În mod tradițional, operatorul are mentalitatea „Eu folosesc”, în timp ce tehnicianul de întreținere deține o mentalitate de tipul „Eu întrețin și repar”. Întreținerea autonomă transformă acest lucru într-o atitudine mai coezivă „noi întreținem”.
Marea provocare o reprezintă schimbarea mentalității operatorilor.
