Efectele micromanagementului în organizaţie

Micromanagementul este managementul centrat pe controlul excesiv al detaliilor. Acest control se reflectă în urmărirea permanentă a activităţilor salariaţilor sau accentul pus cu conotaţie negativă pe fiecare detaliu al muncii unei persoane. Mai mult, micromanagementul presupune lipsa libertăţii salariaţilor de a lua decizii independent de managerul formal, chiar şi în acele aspecte care ţin de activitatea zilnică din domeniul de expertiză.

Evident că acest control şi focus pe detalii excesive limitează major libertatea de acţiune a salariaţilor, ducând invariabil la sentimental de inutilitate şi lipsa satisfacţiei la locul de muncă. Resentimentele apărute sunt pasul firesc în managementul relaţiei subordonat – manager, ceea ce conduce la potenţarea resentimentelor managerului la adresa subordonaţilor. Neîncrederea vine firesc, angajaţii resimţind puternic sentimentele de neîncredere pe care superiorul le are faţă de ei, ceea ce duce automat la afectarea negativă a muncii în echipă şi/sau a implicării în muncă prin aderarea la viziunea leaderului.

Studiile arată că aceste efecte negative apar indiferent de cauza comportamentului de micromanagement – leadership narcisist, leadership nesigur, nevoia de control a managerului – şi sunt corelate cu stres şi fluctuaţie crescută în cadrul organizaţiei.

Cererea frecventă de rapoarte extrem de detaliate, verificare permanentă a prezenţei la locul de muncă la ora fixă, delegarea responsabilităţii pentru eşec şi permanenta asumare a succesului sunt câteva din comportamentele observabile ale unui manager care practică micromanagementul.

Deşi este definit şi recunoscut ca formă complet neproductivă de management încă din 1960, micromanagementul este practicat în cele mai directe sau subtile forme în multe organizaţii (naţionale sau multinaţionale) din România în timp ce citim acest articol şi în paralel cu preocuparea, de cele mai multe ori, lipsită de autenticitate, a aceloraşi companii de a-şi motiva şi implica ‘cea mai valoroasă resursă – resursa umană’.