Comunicarea umană, procesul prin care schimbăm informaţii cu semenii, este esenţială în desfăşurarea vieţii, a profesiei, a relaţiilor pe care le iniţiem, menţinem sau chiar întrerupem. Comunicarea presupune o permanentă emitere şi recepţie de informaţii, iar atunci când permanenţa acestor două procese este întreruptă, comunicarea dispare.
Informaţia transmisă este codată în simboluri (cuvinte, cifre, imagini etc), şi decodată de receptor, cel care primeşte informaţia, receptor ce devine imediat după decodare - emiţătorul prin procesul de feedback. Factori care perturbă sau întrerup comunicarea apar în toate procesele: emitere, codare, decodare, recepţie feedback etc, neputându-se realiza o ierarhie a gravităţii sau importanţei lor, însă cunoaşterea lor poate preveni erorile de comunicare.
Decodarea mesajului este procesul prin care dăm sens acelor simboluri, acelei informaţii codate transmise de emiţător, cu scopul de a înţelege mesajul transmis. Acest proces este semnificativ influenţat de educaţia, cultura, opiniile, starea emoţională sau reacţiile emoţionale ale receptorului.
Mesajul codat şi simbolurile sunt supuse interpretării receptorului, de acestea depinzând acurateţea şi calitatea comunicării. Interpretarea determină sensul mesajului primit, care poate favoriza sau defavoriza procesul comunicării. Cu cât receptorul reuşeşte să rămână obiectiv în procesul de decodare, fără a introduce interpretări care pot distorsiona înţelegerea mesajului, cu atât fluenţa comunicării creşte.
Această abilitate, deşi greu de învăţat, necesară în eficientizarea comunicării umane este abilitatea cunoscută sub numele de ascultare activă. Doar ascultând reuşim să dăm sens cuvintelor pe care le auzim sau le citim, imaginilor pe care le privim şi emoţiilor cu care ne confruntăm.