Norma de muncă și tipuri de norme
În general, când discutăm de normare, ne referim la norme de timp, de producție sau de personal. Am putea considera norma de muncă ca fiind un factor important în organizarea și planificarea producției ? Are aceasta impact în sistemul de salarizare?
Norma de timp reprezintă timpul alocat pentru executarea unei sarcini de muncă de către un lucrător cu o anumită calificare, în anumite condiții tehnico-organizatorice. E cea mai importantă normă deoarece alte tipuri de norme sunt determinate pe baza ei.
Se aplică în principal pentru raționarea forței de muncă a lucrătorilor angajați în a efectua o muncă eterogenă și se exprimă în unități de timp, cum ar fi: secunde, minute sau ore pe unitate de producție.
La operațiile sau produsele care se schimbă des sau care au o durată mare de executare, forma cea mai potrivită de exprimare a normei de muncă este norma de timp.
Norma de producție reprezintă cantitatea de bunuri sau echivalentul ei valoric, ce trebuie produsă într-o anumită unitate de timp și se exprimă în: bucăți, metri sau kilograme pe unitatea de timp.
Atât norma de timp cât și cea de producție, chiar dacă sunt invers proporționale, reprezintă două forme de exprimare a volumului de muncă ce se normează.
În cazurile în care salarizarea se face după timpul lucrat sau în regie, norma de muncă se exprimă sub forma sarcinii de muncă sau sub forma sferei de atribuție.
Normele de personal reprezintă numărul de operatori cu o anumită calificare și specializare necesar și alocat unei diviziuni organizatorice din întreprindere sau pentru îndeplinirea anumitor operațiuni.
Un aspect foarte important referitor la normarea muncii este că se aplică tuturor categoriilor de salariaţi, acest lucru fiind specificat si în cuprinsul Art. 131, conform codului muncii din România.
Necesitatea punerii accentului pe corectitudinea normelor de muncă și, în special a celor de timp, stă la baza oricărei organizații care iși dorește să își mărească profitul și, în acelasi timp, să aibă angajați motivați. Așadar, verificarea timpilor standard se face ciclic sau după fiecare modificare a metodei de lucru.
Neluarea în considerare a gradului de îndeplinire a normelor de muncă conduce la: personal demotivat, planificare greșită, șomaj tehnic sau chiar la faliment.
