Normarea ca provocare între eficiență și capacitatea umană
Managerii preocupaţi de performanţă ştiu că timpul este măsurabil şi continuu iar managementul timpului este o prioritate pentru succesul unei afaceri.
Filosofia lui Frederick Winslow Taylor s-a axat pe credința că a face oamenii să lucreze cât de mult nu e la fel de eficient ca și optimizarea modului în care ei realizează acea muncă. Astfel, pentru a putea optimiza un loc de muncă trebuie să fim capabili să-l analizăm prin diferite metode și să-l normăm.
Plecând de la sarcinile de muncă, care ar trebui sa fie gândite astfel incât să fie cât mai complete posibil și bineînțeles să deschidă calea cooperării cu alți angajați prin includerea angajatului în planificare, ne întâlnim tot mai des cu situații în care trebuie să găsim soluții inovatoare pentru a putea norma aceste sarcini.
Plecând de la sarcinile de muncă, care ar trebui sa fie gândite astfel incât să fie cât mai complete posibil și bineînțeles să deschidă calea cooperării cu alți angajați prin includerea angajatului în planificare, ne întâlnim tot mai des cu situații în care trebuie să găsim soluții inovatoare pentru a putea norma aceste sarcini.
În condițiile în care, datorită specificului activității, sarcinile de muncă pentru unele operații, lucrări sau servicii nu pot fi măsurate sub forma de norme de producție, acestea se exprimă prin timpul de muncă real necesar pentru executarea operațiilor, lucrărilor sau serviciilor respective, sub formă de norme de timp.
Norma de timp se poate stabili prin diferite procedee, cum ar fi: analiza consumurilor de timp de muncă (cand nu există normative de muncă) , calculul necesarului de timp de muncă (pe baza de normative de muncă) sau prin comparație cu norme tip de timp de muncă.
Provocarea apare atunci când nu există normative sau norme tip de timp iar analiza consumurilor de timp trebuie facută cât mai corect posibil pentru a nu demotiva personalul ci pentru a-l sprijini în atingerea obiectivelor viitoare și pentru a-i recunoaște meritele.
