Obiectivul – Factor motivațional

„Nu este de ajuns să facem în fiecare zi un pas care să ne indrepte către un obiectiv; fiecare pas trebuie să fie în sinea lui un obiectiv și un pas către îndeplinire în același timp." - Johann Wolfgang von Goethe

Sunt agreate obiectivele mele? Dar obiectivele subalternilor mei?

Folosim obiectivele pentru a motiva personalul din subordine?

Obiectivele agreate transformă obiectivele strategice ale întregii companii în obiective ale fiecărei unități organizaționale și, în cele din urmă, ale fiecărui angajat.

Denumirea de obiectiv agreat rezultă din faptul că într-o conversație atât supervizorul sau managerul, cât și membrii personalului discută despre obiectiv și ajung la un acord.

La baza obiectivelor agreate avem două elemente:  ținta și măsurile care trebuie luate pentru a le îndeplini. Sondajele au demonstrat că cele care sunt mai motivante și benefice pentru creșterea satisfacției la locul de muncă sunt obiectivele care nu sunt doar provocatoare și realizabile, ci și acelea care conțin suficientă flexibilitate pentru a oferi membrilor personalului loc pentru propriile decizii.

Dar ce facem când nu reușim să le realizăm?

Dacă nu ne atingem obiectivele, căutăm suport la supervizori sau manageri?

Când sunt setate nepotrivit, obiectivele riscă să producă mai multe daune decât beneficii, iar performanța companiilor sa fie afectată semnificativ. Din acest motiv, organizațiile ar trebui să privească cu mai mare atenție acest aspect.

Există și „efecte secundare” care afectează puternic performanța companiilor: concentrare limitată la zona aferentă obiectivului de îndeplinit și implicit neglijarea celorlalte zone, o creștere a comportamentului lipsit de etică sau pierderea motivației intrinseci a muncii. Toate acestea datorită faptului că realizarea sau nerealizarea obiectivelor e legată strâns de recompense financiare sau penalizări.