Prioritizarea; Folosirea la maxim a oportunităților

În decursul procesului de îmbunătățire, după definirea problemei, colectarea datelor și analiza acestora, trebuie luate decizii în legătură cu alegerea unor soluții optime de a fi implementate.

După găsirea cauzelor rădăcină, echipa de proiect poate genera mai multe idei de îmbunătățire, dintre acestea trebuie selectate doar câteva pe baza unei evaluări cât mai obiective.

Prioritizarea este un proces decizional, rațional care se realizează prin criterii. De cele mai multe ori atunci când membrii echipei găsesc cele mai bune criterii apare și consensul în echipă ceea ce va ajuta la implementarea cu succes a soluțiilor alese.

Criteriile în alegerea soluției optime depind de context și ar putea fi, după caz: Impactul și dificultatea implementării (exprimate și prin cost / timp de implementare).

Termenul „optim” folosit este legat de strategia de management a momentului. Dacă este o perioadă de dezvoltare atunci impactul ar fi primordial iar costul secundar iar într-o perioadă de criză ar putea fi invers.

Cel mai simplu mod de alegere a soluțiilor este matricea de prioritizare. Se așază soluțiile pe matrice în funcție de impactul ce este estimat și de dificultatea implementării.

Se lucrează în echipa și se aleg de principiu soluțiie care au impact mai mare și se implementează mai ușor.

În cazul în care dorim să selectăm soluții optime în funcție de mai mulți factori, folosim matricea Pugh (Matricea Cauză – Efect) .

Tehnica își primește numele de la Stuart Pugh și a devenit o parte standard a metodologiei Six Sigma.

Matricea Pugh faciliteaza decizia bazată pe criterii în care opțiunilor li se atribuie scoruri în raport cu criteriile. Selecția se face pe baza scorurilor consolidate.