Tipologia autenticului – autoprezentarea în interviurile de angajare –

Suntem antrenaţi să facem cea mai bună impresie posibilă atunci când ne prezentăm la un interviu pentru obţinerea unui post. Nimic greşit în aceasta, însă, uneori, candidaţii care se prezintă la interviu reuşesc să realizeze adevărate piese de teatru atunci când întâlnesc intervievatorul, asumându-şi rolul candidatului ideal.

De când strâng mâna persoanei care i-a invitat la interviu (responsabilului de resurse umane de cele mai multe ori), comportamentul unor candidaţi suferă modificări vizibile până şi pentru un nespecialist: devin incisivi, uşor manipulatori, scot în prim plan acea insecuritate mascată de o stimă de sine exagerată etc.

Candidatul autentic, în schimb, nici nu prea face impresie bună inițial. Este tăcut, atent şi prea modest pentru zilele noastre, în care « dacă nu te lauzi tu, cine să o facă ?». Pe măsură ce are ocazia să povestească despre ”meseria” lui, despre pasiunile lui, candidatul autentic se metamorfozează în persoana fermecătoare pe care de fapt o căutăm, persoana care promite, fără să vrea, că va fi un bun « team player », un « inovator », că va fi angajatul pe care ne vom putea baza.

Această persoană ştie ce poate, dar şi ce nu poate, ce doreşte şi ce nu doreşte, are curiozităţi sincere, dar mai ales este o persoană care are emoţii de care nu îi este ruşine, emoţii pe care reuşeşte să le controleze fără să intre în blocaje de comunicare sau de relaţionare.

Candidatul autentic nu se machiază în exces, nu se parfumează în exces, nu se îmbracă ostentativ, nu gesticulează prea mult și își înţelege locul dar şi rolul pe care interviul de angajare îl joacă în viaţa şi cariera lui profesională, fără a încerca prefacerea în ceva ce nu există de la bun început: candidatul ideal.